luni, 7 septembrie 2009
Nu vei şti niciodată...
Visez copii.
Copii mulţi pe plajă. Am văzut cum o femeie şi-a lăsat copilul în faşă în nisip. Avea alături o linguriţă şi un iaurt de căpşuni. Lângă mare stătea un băiat cu chitara. Nu cânta. Se uita la mine sec. Am luat copilul în braţe şi l-am hrănit. Zâmbea. Era o fetiţă abia născută, cu ochii gri, un gri picurat cu puncte negre, cu o pata albă deasupra irisului. Năsucul îi era mic, buzele îi erau roze. Acum era a mea. Alături, un bărbat în vârstă lăsase un copil de 2 ani. Nu avea cu ce să-l hrănească...
I-aş lua pe toţi. Toţi acei copii lăsaţi în nisip, plângând, copii părăsiţi...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)