T...u

Aici timpul se măsoară in zâmbete,
Zâmbete la pătrat...
Timpul se măsoară în cuvinte,
Cuvinte care lasă amintiri...
Nu sunt ore, minute sau secunde grăbite...
Iar tu picuri ceaţă şi sclipiri de realitate,
Vinzi fericire în borcane şi speranţe în cutii de chibrituri.
Accepţi în schimb doar lacrimi sărate si zâmbete false.
Cine te înţelege?
Priveşti viaţa prin ochii tăi verzi şi totul e verde.
Ştii că vei trăi o infinitate...
Te vei trezi în fiecare dimineaţă şi iţi vei păstra sufletul.
În câteva cuvinte dezlegi lumea şi iar o innozi.
Se sperie dacă e liberă şi se supune vrând ţie...
Te păstrează, te foloseşte iar şi iar...

idiotule...

tu esti mai special...
chiar esti...
si nu vorbesc limba ironica...

dureredepoezie

Mă învârt aşa perfect... şi mereu când aiurez distrug cuvântul poezie.
Oare ar trebui să las aşa, să fie imaculată şi mereu perfectă,
îmbibată cu melancolie si frumuseţe?
Poate că da... dar trebuie să mă suporte...
Ştie că nu va mai fi scrisă niciodată aşa cum aş scrie-o eu.
Acesta este chinul ei, trebuie să ne suporte aberaţiile,
E inventată să sufere...
Aşteaptă sfarşitul, ca să se poată destăinui lumii.
Aşteaptă laude şi compasiune...