Mă învârt aşa perfect... şi mereu când aiurez distrug cuvântul poezie.
Oare ar trebui să las aşa, să fie imaculată şi mereu perfectă,
îmbibată cu melancolie si frumuseţe?
Poate că da... dar trebuie să mă suporte...
Ştie că nu va mai fi scrisă niciodată aşa cum aş scrie-o eu.
Acesta este chinul ei, trebuie să ne suporte aberaţiile,
E inventată să sufere...
Aşteaptă sfarşitul, ca să se poată destăinui lumii.
Aşteaptă laude şi compasiune...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu