Eu sunt o poveste care se repetă

Am un nod în gât, buzele arse si pielea rece,
Am riduri de var şi unghii de cretă,
Părul puţin şi decolorat, ochii de sidef şi tâmplele de ceară.
Am linii pe încheieturi şi cercuri mov pe degete,
Gândurile tale sunt montate pe o hârtie ce-ţi atârnă in faţa ochilor.
Vocea ta este răguşită, înmuiata în bere si tutun.
Îmi dai ţipete negre şi mângâieri violete,
Iubiri de gheaţă şi priviri de flăcări,
Îmi dai zile gri
Şi nopţi de nesomn.
Acum ar fi trebuit să mă joc cu zăpada,
Cu fetiţa care striveşte microbii din aer bătând din palme,
Nu să stau inchisă aici cu tine,
Privind tricoul roşu care aleargă pe stadion
Şi păsările care zboară stângaci din cauza aripilor amorţite.
Mie nu-mi tremură mâna cu ţigara invizibilă pe care o ţin,
Printre buzele mele nu iese fumul, sunt doar aburi, ai uitat sa plăteşti chiria.
Ne place să privim pe fereastră de când nu am mai plătit curentul,
Televizorul era oricum prea mic, nu ne mai ustură ochii.
Îmi place sa deschid fereastra de la bucătăria noastră urâtă
Şi să pătrundă mirosul de friptură de la vecini,
Ne place sa adormim flămânzi...
Aveţi un loc unde să-mi arunc podoaba capilară?