Inefabil

Mă simt completă de fiecare dată când e lângă mine.
Când îl îmbrăţişez îl lipesc de mine şi-l strâng tare în braţe,
Atunci simt că el umple golul pe care îl simt când ţin mâinile
întinse aşteptând să-l cuprind, să-l înconjor.
Cât de ciudat poate fi acel sentiment...
Pot sta şi pe un câmp de luptă, în ploaia gloanţelor şi tot nu m-aş clinti...
Mă simt în siguranţă.
Cănd stă întins cu capul în poala mea şi işi ţine ochii închişi
nu vreau decât să-l ţin aşa pentru totdeauna, să nu plece, să viseze...
E atât de ciudat...
Când mi-am aşezat capul pe braţul său
Mi-a zis să privim cerul,
Nu-l puteam privi.
Ochii îmi lăcrimau de la strălucirea norilor...
Ştia şi el...
Să privim cerul cu ochii închişi, a zis ...
Îmi deschideam ochii din când în când.
Mă întorceam spre el să-i vad ochii închişi şi buzele frumoase...
Dar dacă eu sunt cel pe care îl aştepţi?... jumătatea ta?
Crede-mă... îmi dădeam seama dacă erai tu!
Am încercat să mă mint.
Am visat cu ochii deschisi.
M-am îndragostit de o iluzie...
Am scris despre o iluzie, mi-am format viaţa în jurul unei iluzii...
Era aşa cum ar fi trebuit să fie...
Cu bune şi cu rele, până când m-ai tras tu de mână şi mi-ai arătat adevărata viaţă, până când... m-am îndrăgostit de tine.
Tu... ai devenit acel tot în viaţa mea, acel tot ce-mi umple lacunele din minte, din suflet, din viaţă...
Împreună vom trăi pentru totdeauna...

.Acum trebuie să nu te mai iubesc, îmi impun şi îmi impui să nu.
Cât de frumos. De ce nu putem trăi ca ceilalţi, de ce nu putem doar să trăim, să nu mai despicăm firul în patru? Pentru că tu îmi dezvălui lucruri abia acum... Cum pot avea încredere în tine în continuare? Nu pot. Poate a noastră nu se numeşte dragoste.