Copile drag, clipeşti, zâmbeşti, iar colţurile buzelor sunt în jos.
Mâinile tale subţiri şi fine îmi mângâie faţa uneori, când dormi, iar picioarele tale îmi lovesc pântecele.
Eşti incredibil de slab şi firav. Nu ştiu cum de te pot ţine picioarele drept.
Genunchii tăi, cum rezistă? Visezi dulce, îţi place recele şi ţii gura deschisă aproape tot timpul.
Din gura ta ies sunete.
Cum nu oboseşte trupul tău mic?
Ar trebui să dorm şi eu, mă chemi la somn, pui de om...
Tu, ai gura între-deschisă, cu pleoapele acoperindu-ţi ochii, părul împrăştiat pe pernă, cu muşchii relaxaţi, cu trupul întins pe sub pătură, cu respiraţia caldă.
Tu, lipsind de pe lumea asta, tu visând la diana ta...
Vin şi eu copile... Somn dulce.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu